Anul 1970: Inundațiile catastrofale care au zguduit România

Anul 1970 a fost marcat de inundații devastatoare în România, un eveniment natural care a schimbat fața multor regiuni ale țării. În primăvara acelui an, ploile torențiale, combinate cu topirea rapidă a zăpezii, au condus la creșteri necontrolate ale debitelor râurilor din nordul și estul României, în special pe Someș, Mureș și Prut. Catastrofa a avut un impact devastator asupra județelor Satu Mare, Maramureș, Botoșani și Iași, lăsând în urma sa un bilanț tragic: zeci de vieți pierdute, mii de persoane rămase fără adăpost și pagube materiale imense.

Într-un articol din 16 mai 1970, România Liberă relata despre efectele inundațiilor asupra agriculturii și măsurile de salvare implementate în Ardeal. "Pe ogoare au fost luate măsuri pentru evacuarea apelor. Sunt deblocate canalele de irigaţie, se fac şanţuri de scurgere şi, pe măsura zvântării terenurilor, vor reîncepe lucrările agricole. Au fost luate măsuri în vederea procurării seminţelor pentru reînsămânţarea suprafeţelor ce au avut de suferit de pe urma inundaţiilor, pentru refacerea serelor şi solariilor, a adăposturilor şi stocurilor de nutreţuri pentru animale." În acest context alarmant, elicopterele au fost mobilizate pentru a salva femei, copii și alte persoane surprinse de furia apelor, în timp ce se efectua și aprovizionarea cu alimente, apă minerală, combustibil și medicamente.

Satu Mare a fost unul dintre orașele cele mai afectate, aproape două treimi din acesta fiind acoperit de ape. Digurile s-au rupt, iar forțele locale s-au dovedit a fi depășite de amploarea fenomenului. În doar câteva zile, apa a distrus case, poduri și drumuri, izolând complet comunități întregi. Aproximativ 200.000 de hectare de terenuri agricole au fost inundate, lăsând mii de fermieri fără mijloace de subzistență.

Autoritățile au mobilizat armata și diverse instituții de stat pentru a salva vieți și a oferi ajutoare celor afectați. În acele momente dificile, solidaritatea socială a fost deosebit de puternică, dar refacerea zonelor afectate a durat ani de zile. Inundațiile din 1970 au reprezentat o lecție dureroasă în gestionarea riscurilor naturale, evidențiind necesitatea modernizării infrastructurii de apărare împotriva dezastrelor și îmbunătățirii sistemelor de alertare timpurie.

După aceste inundații devastatoare, autoritățile române au inițiat construirea și consolidarea digurilor și barajelor pe principalele râuri, în special pe Someș și Mureș, și au modernizat infrastructura hidrotehnică. A fost creat un sistem național de monitorizare hidrologică, destinat să prevină astfel de dezastre prin prognozarea inundațiilor și avertizarea populației. De asemenea, rețelele de drenaj și canalele de evacuare a apelor în zonele vulnerabile au fost extinse, iar capacitatea autorităților de intervenție în caz de urgență a fost îmbunătățită prin pregătirea echipelor de salvare și prin investiții în echipamente. Legislația privind gestionarea riscurilor naturale a fost, de asemenea, actualizată, impunând măsuri stricte pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență. Aceste acțiuni au contribuit la reducerea frecvenței și gravității inundațiilor majore, deși provocările aduse de schimbările climatice continuă să reprezinte o amenințare constantă.